Cartea, un nod rutier descâlcit de scriitor

În urmă cu mulți ani, mai mult de cincisprezece, când încă nici nu îndrăzneam să-mi imaginez că scrisul meu s-ar materializa vreodată într-o carte, inspirația pentru pagini adresate doar mie se năștea doar când zilele trăite meritau să fie păstrate în amintirea paginii. Însă deliciile unui text cu adevărat de impact pentru mine apăreau în […]

Tu pe ce drumuri rătăceşti? Unde vrei să ajungi?

Drumuri. Iubesc drumurile. Dinspre şi către. Drumurile îmi amintesc de perioade din viaţă în care eram cineva, apoi altcineva, mereu eu călătoare. Îmi amintesc de confruntările mele cu viaţa şi de paşii cu care am măsurat durerea sau fericirea, adunându-i în hărţi ale vârstelor trăite. Drumuri către şcoală şi liceu, străbătute la pas, privindu-mi reflexia în […]

Întâlnirea scriitoarelor anonime

Se întâmplă întotdeauna, fără excepţie, să fiu luată prin surprindere de hazardul care mă aduce laolaltă cu oameni diferiti social şi profesional, însă atât de asemănători în spirit. Se iveşte ocazia sau evenimentul, iar cei vizaţi de pasiunea pentru scris, în cazul nostru, sunt atraşi ca de un magnet unii către alţii, pentru o experienţă […]

Citeşte-mi în cafea

În cana de cafea mi se adună o faună fantastică, cu animale din desene animate și păsări din filme de groază. Pisici cu atitudine de câini, cerbi salvatori și tauri bineintenționați stau și-mi păzesc casa, acolo sus lângă toartă. Balauri cu ochi pătrunzători ies din negura sufletului, de pe fundul cănii, și mă amenință prin […]

Terapie prin scris

Interesant cum titlul Terapie prin scris m-a ales pe mine, m-a făcut să-l pun în fruntea blogului şi-a aşteptat atâta vreme să îi găsesc un rost sau un motiv pentru avantajoasa lui poziţionare. În ultimul timp scrisul a fost urechea care mi-a ascultat gândurile atunci când nu era nimeni în preajmă să mă audă, iar […]

Suntem consumatori de momente

Da, asta simt de multă vreme şi abia acum reuşesc să identific sentimentul aceasta de foame atât de greu de satisfăcut. Aş vrea să generalizez foamea, să îi dau un caracter general, social, însă este atât de puternic prezentă în mine, încât chiorăitul maţelor mi-ar acoperi orice discurs la persoana întâi plural. Personal, consum zile […]