O iubire interzisă este fructul cel mai dulce – The invisible woman

Iubirile interzise au fost întotdeauna cele mai profunde surse de durere în viaţa artiştilor, însă au fost şi cele care au lăsat umanităţii cele mai generoase manifestări artistice. Se pare că Dickens a fost unul dintre aceşti norocoşi nefericiţi, având şansa de a trăi în ultimii ani ai vieţii sale o astfel de iubire.

the-invisible-woman

În urmă cu un secol şi jumătate Imperiul Britanic îl avea pe Dickens ca model de popularitate culturală, permiţându-i libertatea de exprimare şi manifestare literară, pentru care oamenii citiţi ai vremii aveau tot respectul şi admiraţia. Era exemplar ca om al cuvantului scris, ţinându-şi aproape pasionaţii cititori şi iubitorii de teatru, comunicându-le evoluţia operei sale în mod frecvent prin intermediul lecturilor publice. Era un scriitor pentru care meseria era mai presus de toate, era menirea în faţa careia nicio scuză nu i-ar fi putut valida vreo greşeală. Nici măcar o iubire interzisă.

Avem un Ralph Fiennes interpretând un Dickens autentic şi o Felicity Jones îmbrăcând cu toată graţia incomoda haină a infidelităţii şi a oprobriului public. Într-o epocă în care femeia îşi trăia viaţa într-o deplină negare a drepturilor şi libertăţilor sale sociale, nici măcar personalitatea marcantă a lui Dickens nu putea primi exonerare pentru iubirea sincera şi creatoare ce i-o purta unei femei, alta decât propria soţie. Şi pentru că necuviinţa sentimentelor lui apucase să obtureze privirea critică a publicului sau, riscând să pună în pericol menirea lui literară, eroul masculin îşi şterge mâinile de sângele crimei conjugale şi gustă fără remuşcare din frunctul interzis.

Femeia alege să rămână invizibilă, îşi sacrifică identitatea pentru a putea împărtăşi o iubire excepţionala, în timp ce el se bucură de respect şi admiraţie, păstrând secretul păcatului chiar cu riscul de a se arăta fără milă faţă de însăşi muza lui. Din această complicată relaţie clandestină, femeia invizibilă rămâne cu un secret imposibil de suportat şi ascuns, iar el, eroul, scriitorul, lasă umanităţii capodopera lui David Copperfield.

Într-un fel sau altul, arta cere sacrificii – interesant cum uneori trebuie sacrificat altul decat creatorul însuşi.

Sursa LaPunkt

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *