Cad, mă ridic și merg mai departe

Lucrurile sunt simple, știute de când lumea și de când omenirea. Nimic n-ar trebui să surprindă pe nimeni, nimic imprevizibil, căci imprevizibilul s-a născut și el cu prima fărâmă de viață. Cu toate acestea, suntem la fel de surprinși, în atotcunoașterea noastră, când drumul pe care mergem își schimbă direcția sau perspectiva.

Fiecare om nou reia această învățătură de la capăt atunci când se naște, de parcă ar descoperi pentru prima dată în istoria omenirii că existența înseamnă schimbare, nou și neașteptat. La fel și eu, înfrunt fiecare zi descoperind ceva nou despre mine, dar vechi în istoria cunoașterii umane și mă comport de parcă sunt singurul care experimentează viața în acest fel.

Items of the 416 Archive in the Holtzman Alumni Center

Merg semeață și glumeață, pe alocuri arogantă și simt atât de limpede încredere în mine și atât de solid terenul de sub picioare și nimic, dar nimic, nu mă poate duce cu gândul măcar la vulnerabilitatea mea și a timpului meu în această lume. Apoi, absolut repetabil și neașteptat în același timp, mă împiedic și stratul de ozon cu care îmi împrospătam plămânii în urmă cu un minut, se transformă în gustul înecăcios de țărână al unui nou eșec. Sau prăpastie. Sau zid. Sau teren accidentat. Depinde căt de dureros este impactul dintre așteptările mele și Neașteptatul inoportun din calea mea.

“Toate-s vechi și nouă toate”. Noapte – zi, Acum mi-e clar. Mi-era clar și acum douăzeci de ani, dar parcă atunci nu mă gândeam atăt de rapid, aproape instinctiv, că mă voi ridica. Este inevitabil să cad, iar acum, după treizeci de ani ani de experiență în căzut și ridicat, încă din timpul căzăturii știu că mă voi ridica.

Ca o confirmare a credinței mele, Jason Mraz a lansat anul trecut noua mea piesă preferată. Vă las să-l ascultați și să-i urmăriți înțelepciunea rimată.

Sursa foto Rebecca M. Ronesi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *