Dor de scris

Din când în când mi se face dor de pagini cuprinse treptat de veştmântul tricotat al literelor. Aşa începe de fiecare dată să se manifeste. Uneori o pagină scrisă este reamintirea cea mai dulce a scrisului în sine.

Îmi lipsea scrisul meu inegal şi nesigur, să-l văd conturând pagini cu gânduri neaşteptate.

De fapt, nici nu contează cum am ajuns aici; e mult prea târziu şi pentru ou şi pentru găină, iar eu, cu certitudine, nu mai am nimic de obiectat asupra originii scrisului în viaţa mea – îmi curge în vine, îmi dă sens şi, aranjate de sus în jos, cuvintele mă pot scoate din orice prăpastie. Cărţile pe care le-am scris intenţionat, adică cu gândul la produsul finit, cu coperţi şi titlu, sunt dovada citeaţă a faptului că nu mă pot împotrivi niciunui rând – rând după rând până la Sfârşit.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *