A fi sau a nu scrie, poezie

Raluca Marchis. Terapie prin scris
A fi sau a nu scrie, poezie. Raluca Marchis

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De-aş pierde scrisul printre vase nespălate

Şi rufe neîmpachetate

Chiar crezi că nu m-aş mai putea bucura?

Eu zic că nu, tu zici că da.

Acelaşi eu în ambele păreri

Mă contrazic şi azi ca ieri,

De parcă totul se măsoară în cuvinte

Şi fără ele nu pot merge înainte.

Metri, litri, kilograme,

Stări de spirit trecătoare,

Frunze uscate, plutitoare

Stoluri, păsări călătoare

Trec cu rost ca-ntr-o fereastră

Prin care urmăresc povestea noastră.

Toamnă ruginie, plină de mister

Pluteşte uşoară peste cartier.

E tot un anotimp, nu poate să-nceteze

Cu sau fără cuvinte care să o valideze.

Oare nimic nu mi-ar putea zâmbi,

Fără să fiu dependentă de explicaţii ale aceluiaşi “a fi”?

Ce, n-aă putea găsi în frunză şi în cer răbdare

Fără cuvinte care să-mi descrie fiecare stare?

Dorinţa pentru scris şi pofta pentru viaţă

Par să se încurce ca-ntr-un fir de aţă,

Iar eu, cu scris sau fără scris

Nu pot să le descurc, nici chiar în vis.

Sunt într-o buclă a timpului blocată

De cuvinte inutile inundată

Şi tot ce vreau este să pot supravieţui

Acestei poezii;)

 

Sursa imagine Janice Timmins

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *