Citeşte-mi în cafea

În cana de cafea mi se adună o faună fantastică, cu animale din desene animate și păsări din filme de groază. Pisici cu atitudine de câini, cerbi salvatori și tauri bineintenționați stau și-mi păzesc casa, acolo sus lângă toartă. Balauri cu ochi pătrunzători ies din negura sufletului, de pe fundul cănii, și mă amenință prin simpla lor înfățișare, prevestind sumbru viitor.

Cărările-mi sunt întortocheate, cu sens unic sau interzis. Unele cu acces doar pentru riverani. Merg pe contrasens, să pot ajunge dincolo de casă, departe, pe peretele ceștii unde mă așteaptă aventura. Ochi curioși mă privesc ca pe un personaj, ca pe un one-woman-show. Nu vor să participe, nici să emită judecăți, vor doar să urmărească jocul meu de scenă. Le permit o doză domoală de voyeurism, pentru că, sincer, asta fac și eu de câteva săptămâni. Mă privesc, detașată parcă de mine, și mă fascinez cu fiecare rând scris și zi trăită.

Oameni noi apar de pretutindeni în cana mea, din contururi intuite doar de cititor, însă se materializează în realitate în carne și oase, surprinzându-mă cu cât de atent și-au ales momentul să mă regăsească. Existau latent în viața mea, dinainte să-și arate chipurile criptate în zațul de cafea, însă acum,  în acest context de vârtejuri ce-mi vântură părul și-mi animă dorințele, prezența lor a devenit imperios necesară. N-am știut-o și n-am cerut-o, dar, cum spuneam, viața nu uită niciodată să mă surprindă și îi sunt recunoscătoare încă odată.

 

Harry-Roseland-Reading-the-Tea-Leaves-at-Table-Undated

 

Pe marginea cănii, acolo unde buzele mele au sorbit viitorul prevestit în cafea, se ridică turnuri de fortăreață, în spatele căreia îmi pot ține la adăpost trăirile, ca pe niște fenomene ale naturii care încă n-au forță suficientă să se dezlănțuie. Le încurajez timid, apoi le domolesc și le promit eliberare. Nu-mi sunt încă supuse, nu le pot încă domestici, însă îmi recunosc vocea când le rog să aibă răbdare cu mine și mă mai păsuie încă o zi. Și apoi încă una.

Apăs cu degetul mare în negrul eterogen al cănii și amprenta lăsată este o hartă fără legendă. Cititorul, probabil curios să afle evenimente viitoare, scormonește după înțelesuri printe formele indescifrabile ale destinului meu. Nu știu dacă e lizibil sau dacă există deja într-un univers paralel de unde cineva mi l-ar putea povesti la o cafea, însă mi se pare fascinant cum cafeaua pe care o beau mă poate cunoaște atât de bine:)

Pictură de Harry Roseland

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *