Întâlnirea scriitoarelor anonime

Se întâmplă întotdeauna, fără excepţie, să fiu luată prin surprindere de hazardul care mă aduce laolaltă cu oameni diferiti social şi profesional, însă atât de asemănători în spirit. Se iveşte ocazia sau evenimentul, iar cei vizaţi de pasiunea pentru scris, în cazul nostru, sunt atraşi ca de un magnet unii către alţii, pentru o experienţă nouă.

Evenimentul era Atelierul de Creative Writing, momentul se desfăşura seara trecută, iar cei implicaţi în fenomenul inexplicabil al atracţiei de care spuneam ajunseseră în acelaşi loc, cu aşteptări diferite, însă deschişi pentru orice era aşternut dinaintea lor. Am constatat că eram doar femei în cercul creativ, iar atmosfera de început aducea cu întâlnirile alcoolicilor anonimi. Eram doar câteva scriitoare anonime, fiecare cu povestea ei despre scris, iar destăinuirile noastre semănau perfect cu confesiunile celor ce încearcă să scape de viciul alcoolului – doar că noi ne mărturiseam motivele pentru care nu vom renunţa la scris.

 

148

 

“Bună seara. Mă numesc Povestitoare, scriu de când mă ştiu şi n-am de gând să abandonez vreodată acest meşteşug”. De şapte ori aceeaşi prezentare, în care numele, experienţa şi scopul scrisului difereau, însă în care dorinţa pentru exprimare era aceeaşi. Vreau să scriu un blog, vreau să-mi limpezesc gândurile, vreau să scriu despre oamenii din comunitatea mea, vreau să încep un nou roman, vreau să aflu cum să-mi provoc elevii să scrie, vreau să mă disciplinez şi să respect un program strict de scris, vreau să evoluez şi să învaţ cât mai multe despre procesul de scriere.

Nici eu nu ştiam la ce să mă aştept venind la atelier. Ştiam doar că voi descoperi ceva nou, iar Natalia (apropo, eşti o comoară), ca o mamă improvizată, ne-a scos din gândurile noastre, ne-a unit energiile, ne-a provocat să adoptăm personaje vitrege şi să le creştem ca fiind ale noastre. Le-am plimbat prin lumea largă, le-am confruntat cu temeri, pe care apoi le-au depăşit cu graţie şi ni s-au înfăţişat în final drept posibile şi complexe fiinţe pe care le-am putea găsi în preajma noastră sau chiar în noi însene.

Elementele cu adevărat fascinante au fost emoţiile ieşite la suprafaţă odată cu personajele proprii. Bănuiesc că de mult timp îşi căutau o cale de eliberare şi, constrânse fiind să fie exprimate într-un grup al scriitoarelor anonime, au profitat de oportunitate şi şi-au făcut apariţia în cel mai neaşteptat şi fascinant mod.

Vă îmbrăţişez cu drag şi vă doresc caligrafie nouă!

 

Pictură de Henry O’Hara Clive

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *