Roads. Crossroads.

Dimineaţă de vară coaptă. Drum drept pe care picioarele mele îl cunosc ca şi când ar fi fost primele să-l descopere. Poduri, asfalt, blocuri, apoi invazie de verde, brazi, iarbă, multe păpădii şi un billboard enorm „We brand you become”. Să fie oare posibil? Aş putea cumva deveni eu prin efortul altcuiva? Asta e un fel de provocare pentru cei care nu sunt curioşi să ştie cine sunt. Chiar cred că există oameni care nu-şi pun întrebări despre ei înşişi, pentru că în universul lor nu există îndoieli cum că n-ar fi cine sunt.

Eu locuiesc într-o altă lume. Acolo unde spiritul şi umanul se luptă mereu pentru supremaţie în faţa ignoranţei. De aceea drumurile pentru mine nu sunt simple căi de acces, ci desprinderi de teluric, pentru a mă lăsa înghiţită de sacru. În afara lor sunt chipul pe care l-ai văzut de prea multe ori şi nu ştii exact cu ce persoană să-l identifici, deşi îţi este teribil de familiar. Mi se întâmplă şi mie uneori să fiu păcălită privind oglinda. Durează câteva secunde să-mi amintesc de minunea de a fi în viaţă, să fiu recunoascătoare că sunt aşa şi nu altfel.

Revelaţia identităţii nu se învecheşte niciodată. De fiecare dată când îmi redescopăr cu adevărat chipul, pare să fie pentru prima dată când îl văd. Regret momentele petrecute dăruindu-mă micimii vieţii, ca apoi să mă adun, ca să pot descrie măreţia ei. Drumurile îmi amintesc de ea, de dealuri, de puful de păpădie, de iubirea lui care mă ţine în siguranţă şi de mugurul de viaţă dintre noi.

Sursa imagine: http://fineartamerica.com/featured/cross-roads-badri-j.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *