Mama ascunsă

Textul următor este primul capitol din volumul “Selfie in oglinda. Cand femeia devine mama” – publicat de Editura Herald, 2014.

Ne naştem copii diferiţi, creştem şi devenim apoi adolescente speriate şi nehotărâte, ne maturizăm şi ne definim în cele mai variate modele de adulţi, iar când devenim mame, toată diversitatea se contopeşte în energia inepuizabilă care ne animă fiecare zi de părinte, pentru tot restul vieţii. Suntem mame în aşteptare din secunda în care ne naştem femei şi până când ţinem în braţe o nouă fiinţă umană, care ne seamănă în cele mai profunde feluri, ne pregătim inconştient pentru ceea ce ne-a fost predestinat. Trăim ani de-a rândul cu gândul că într-o bună zi vom fi exact ca memele nostre, apoi ne răzvrătim, convingându-ne că trebuie să luăm o decizie, că a fi mamă nu este de la sine înţeles pentru toate femeile, ci o alegere personală, pe care într-un final majoritatea o facem când simţim că a sosit momentul. Acesta este procesul inevitabil al devenirii materne, specific generaţiei noastre, când totul ne este permis, când orice putem cunoaşte în cele mai precise detalii, când alegerea ne aparţine în totalitate, iar femeile pot decide să fie mamă şi tată în acelaşi timp, dacă aceasta este dorinţa lor.

Am fost o fetiţă ca oricare alta, m-am jucat de-a mama şi copilul ani la rând, după modelul clasic, instinctiv al tuturor fetiţelor din lumea largă, care după doar câţiva ani de viaţă simt nevoia să îşi imite mamele, să îşi vindece, înveţe, adoarmă, hrănească păpuşile prin cel mai complex joc de rol. Este adorabil de urmărit acest joc de-a mama, acum ca şi acum treizeci de ani şi probabil singura diferenţă este doar copilul, căci mama din mine a rămas aceeaşi, deşi n-am cunoscut-o decât acum cu adevărat. Dăruirea maternă este la fel de intensă, seriozitatea cu care orice discuţie sfârşeşte printr-o recapitulare şi asigurare că toate sunt clare, este identică, nevoia de a ocroti este interpretată în aceeaşi manieră ceremonioasă, de parcă obiectul dragostei noastre s-ar putea frânge. Povestea ar putea începe aşa: „am fost fetiţe şi apoi am fost mame”. În spiritul instinctului matern, suntem mame dintotdeauna, deşi doar după ce trupurile noastre împlinesc minunea atât de firească a naşterii, jocul devine realitate. Acum că sunt mamă din toate punctele de vedere, cele reale şi cele închipuite, pot vorbi desluşit despre mama care am fost de când eram fetiţă.

Nu deţin o statistică despre preferinţele fetiţelor atunci când vine vorba de bebeluşii închipuiţi, însă cred cu destulă convingere că majoritatea îşi imaginează că sunt mame de fetiţe. Aşa îmi amintesc de mine şi de prietena mea din copilărie, îngrijindu-ne păpuşile cu toată seriozitatea, ducându-le la şcoală, citindu-le poveşti, croindu-le hăinuţe, învăţându-le să se joace împreună, făcându-ne datoria şi dedicându-ne toată imaginaţia şi atenţia educării corespunzătoare a fetiţelor, încât propriile nostre mame trăiau probabil senzaţia că privilegiatele păpuşi aveau să prindă viaţă şi să ceară de mâncare. Anii copilăriei au trecut frumoşi şi proaspeţi şi îmi amintesc perfect cum jocul de-a mama şi copilul rămăsese undeva într-un trecut aglomerat cu cărucioare, bucătării adecvat utilate, hăinuţe, xilofoane şi animale de pluş miniaturale, într-un fundal desenat cu cretă colorată, unde Lolec, Bolek, Mihaela, Miaunel şi Bălănel, Oblio, Arabela şi Veronica ne furaseră înimile în succintele transmisii săptămânale ale unei televiziuni restrictive.

Am lăsat în urmă anii activităţilor simulate şi ai realităţii imitate, pentru a face faţă adevăratei vieţi, cu încercările ei inepuizabile. Probabil atunci începe adolescenţa, când ne simţim suficient de puternice să înlocuim jocul de rol cu fapte reale şi să ne asumăm propriul personaj. Este perioada cea mai fecundă spiritual, pentru că ne descoperim întâia oară pe noi înşine şi lumea înconjurătoare, cu mintea deschisă şi fără cenzură. Sunt anii devenirii feminine, în care mama stă ascunsă şi aşteaptă răbdătoare să se împlinească. Cunoaşterea şi dovedirea de sine sunt subiectele principale în orice experienţă, sunt întrebările pe care vrem să le punem şi răspunsurile pe care vrem să le dăm fiind convinse mereu de un adevăr tot mai profund despre noi şi viaţa pe care o descoperim. Suntem atât de preocupate de ceea ce ar trebui să însemnăm în ochii noştri şi ai celorlalţi, încât certitudinea maternă devine un impediment pe care îl înlăturăm, cu asigurarea că vom reveni la ea la un moment mai potrivit.

Abia după ce anii adolescenţei au copt fructul minţii şi femeia păşeşte tot mai sigură pe ea, conştientă de privirile pe care le întoarce, amintirea mamei ascunse se iveşte după colţ, acolo unde încep să se desfăşoare anii maturităţii. Pentru că ceasul bilologic al generaţiei noastre este digital, suntem tot mai stăpâne pe timpul nostru şi dintr-un exces de zel şi un control puţin exagerat asupra propriului destin, hotărârea de a ne asuma rolul de mamă este supusă unei ecuaţii complexe în care necunoscutele sunt momentul oportun şi alinierea perfectă a astrelor. Femeia de azi vrea să devină mamă atunci când toate aspectele vieţii ei sunt în deplină armonie, astfel încât viitorul ei copil să aibă parte de promisiunea neştirbită a unei copilării fără griji.

O astfel de mamă sunt şi eu, supusă standardelor nescrise ale femeii contemporane. Nu mă abat cu nimic de la regula mamei perfect pregătite şi documentate înainte de a-şi reasuma supremul rol şi cu siguranţă mă identific în aceeaşi măsură cu oricare altă mamă care a descoperit cu surpriză că a avea o păpuşă adevărată înseamnă cu totul altceva decât anticipasem încă din copilărie. Ne este comună surpriza aşa cum ne sunt comune toate sentimentele copleşitoare pe care nu le bănuiam atunci când răspundeam noi în locul copilului neînsufleţit. Noi interpretam de fapt ambele roluri, împărţindu-ne inegal între mamă şi copil, pierzându-ne în două identităţi de altfel compatibile. Devenim mame, iar ceea ce cândva era jocul nostru preferat, ajunge să fie baza viitoarelor decizii, iar necunoscuta actualei noastre ecuaţii rămâne pentru totdeauna neelucidată: copilul, ca demonstraţie vie a misterului umanităţii. Ne transformăm, ne modelăm, ne dezvoltăm laturi cu totul noi sau le trezim pe cele demult ascunse, pentru a ne adapta în permanenţă şi a fi capabile să ţinem pasul cu minunea evoluţiei umane.

Abia după ce începem să ne vedem copiii crescând, simţim ritmul în care timpul ar trebui să curgă, cadenţa în care viaţa ar trebui să îşi intoneze imnul. Nu aveam cum să ştim că zilele pot fi pline de armonie, unele după altele, fără excepţie, până nu ne-am văzut copiii râzând, rostogolindu-se, gângurind, reuşind tot ce îşi propun să facă fără să renunţe, continuându-şi compoziţia în acelaşi tempo susţinut, cu uşutinţa unor virtuozi.

Viaţa se împarte în ce a fost odată şi ce nu bănuiam că ar putea fi vreodată. Lumea maternă se distinge de cea premergătoare prin tot ceea ce reprezintă şi poate fi înţeleasă doar de mame, pentru toţi ceilalţi rămânând un mister. Universul întreg se transformă în azur, iar zilele îşi defilează sărbătoarea noii vieţi în propria noastră casă de parcă fiecare răsărit ar fi o paradă inchinată omului. Zilele nu mai trec în pas alergător prin faţa geamului, arătându-ne fugar numărul de pe tricou în neîntrerupta lor succesiune dinspre naştere spre moarte. Acum fiecare dintre ele poartă drept nume reuşitele copiiilor noştri. Nu ne mai amintim zilele după dată, ci după primul zâmbet, primul pas, primul ma-ma. Abia când ne privim copiii putem în sfârşit să savurăm plinătatea vieţii, să ne lăsăm uimite de adevăratul ei potenţial. Respirăm timpul, aşa cum până nu demult respiram doar aer, iar ceasului i-am promis alte responsabilităţi. Nu mai alergăm spre apus cu gândul la următorul răsărit, pentru că toate orele ce le desparte sunt încărcate de amintiri gata să fie memorate. Calendarul nu ne mai arată timpul scurs, ci zilele senine şi calde care ne aşteaptă.

Sursa foto: http://bit.ly/19WCcSM

One thought on “Mama ascunsă

  1. Anonymous23 august 2012, 09:22
    Am citit acest capitol si simt cum ma napadesc amintiri dragi din trecut…. Am fost si eu o fetita cu papusi, iar acum sunt mamica la randul meu.
    Multe dintre gandurile, intrebarile si sperantele Ralucai le-am trait si eu, unele identic, altele complet diferit, pentru ca “lumea mamelor” este de o complexitate nebanuita.
    As vrea sa citesc si celelalte capitole.
    Sunt foarte curioasa cat din eternul matern e asemanator pentru amandoua si cat e mister….

    Cosmina Samoila

    *

    Anonymous25 august 2012, 07:58
    Cred ca aceasta carte va fi la fel de utila ca si cele de genul “What to expect when you’re expecting” sau “What to expect for the first year”….da, toate cartile de genul celor de mai sus te pragatesc mental pentru ceea ce s-ar putea sa se intample (sau sigur se va intampla) fizic cu tine si cu bebelusul tau…Dar n-am intalnit nici o carte care sa te pregateasca sufleteste.Cu totii am auzit ‘ce minunat e sa fii mama’ – e insa aproape imposibil sa intelegi adevaratele sentimente ascunse in spatele acestui cuvant – pentru ca pur si simplu sunt sentimente noi,le capeti cand…devii mama! Randurile Ralucai reusesc sa creeze un val de emotii, amintiri, imagini, care contureaza indeaproape aceste sentimente.

    Ioana Rizkallah

    *

    Raluca Marchis25 august 2012, 10:33
    Iti multumesc Ioana. Exact asta a fost intentia mea, sa incerc sa surprind ceea ce nimeni nu mi-a putut explica inainte sa devin mama, de parca ar fi tinut secret. De fapt, celor pe care le intrebam le venea foarte greu sa exprime avalansa de sentimente pentru care orice ai face, nu te poti pregati.

    *

    Anonymous26 august 2012, 01:29
    Am zambit tot timpul cat am citit. Bravo Cretzulico, e minunat ce ai realizat!!!!!!Vreau si continuarea.
    Te imbratzisez cu drag
    Tamira

    *

    Anonymous7 septembrie 2012, 02:54
    Draga mea,ma regasesc pe deplin in gandurile ,amintirile si experientele asternute in cartea ta.Ma bucur ca traiesc cu adevarat sentimentul de mama si ca,iata, o mama devotata ,reuseste sa-l descrie atat de frumos si real incat si celelalte”fetite” sa intre incet,incet in lumea “mamelor”.
    Mame sau nu,cu toate asteptam cartea ta si cu siguranta ne vom bucura impreuna
    de farmecul ei.

    Mami Dani

    *

    Anonymous8 septembrie 2012, 00:25
    …E greu sa fii o femeie de peste 30 de ani, activa social si profesional, cu o viata de care esti perfect multumita , insa instinctiv sa simti ca iti lipseste acel ceva…un copil…si devine si mai greu pe zi ce trece sa iei decizia de a-ti da toata viata ta “perfecta” peste cap si a te indrepta spre “ce nu bănuiam că ar putea fi vreodată”. Dar stii ca ai s-o faci, ca simti ca acesta e rostul lumii si al tau si ca doar acest lucru te-ar putea implini pe deplin. Iar in perioada aceasta de temere pana la urma, ai vrea sa auzi ca e vorba despre ceva ce “nimeni nu mi-a putut explica inainte sa devin mama, de parca ar fi tinut secret.”…si nu doar despre cum sa schimbi scutece, sa alaptezi sau sa diversifici mancarea. Draga Raluca, as putea sa te citesc la nesfarsit si pe masura ce mai dau cate o pagina, sa-mi doresc sa fi fost mama deja de ieri! Multumesc!

    Ramona David

    *

    Anonymous12 septembrie 2012, 09:55
    E lin şi sufletesc scrisul tău. Aştept continuarea. Deedy

    *

    Alexandru Cioba14 decembrie 2012, 07:29
    Ai perfecta dreptate. Sint tatic de peste 21 de ani, si totusi ma misca http://youtu.be/9Mz1zecnWo0

    *

    Anonymous5 ianuarie 2013, 01:49
    Da, Raluca, ma regasesc in unele aspecte si imi place cat bine ai surprins acele senzatii din copilarie pe care si eu le-am redescoperit treptat odata cu copiii mei. E minunat!
    Gabi Pop

    *

    Anonymous17 ianuarie 2013, 10:04
    Dragut tare…am mai multi nepotei,am auzit foarte multe detalii frumoase despre cat e de magic sa fii mama,cateva of-uri despre cat e de greu…pentru ca mai apoi sa descopar ca atunci cand mami esti tu devii un continuu preaplin de tine,ticsit de fapt maiestrit de fiecare zambet,fiecare sughit,fiecare ,,mama” (si,Doamne,ce noroc!cate si mai cate mai sunt!!!)ale sufletelului tau cel mic.
    Da,e categoric de vis!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *