Câte definiţii poţi da vieţii?

Fie că este trăită, descrisă, căntată, pictată, plânsă sau preamărită de întreaga omenire, viaţa este singura dilemă despre care niciodată nu s-au spus destule, căreia niciodată nu i se vor închina suficiente ofrande. Ca să fim cinstiţi, singura competiţie reală pe care o are este dragostea, însă în afară de ea, (şi poate de politică), nimic nu îndeamnă omul mai mult la exprimare, la destăinuire, la convingere. Şi asta numai pentru a da o nuanţă previzibilă imprevizibilului, pentru a o lua cumva în stăpânire, tocmai pentru că este de nestăpânit. Poate paradoxul constă în faptul că doar ceea ce crează omul, opera sa,  poate cu adevărat să captureze natura vieţii, în niciun caz omul însuşi.

bluebird_of_happiness__original_abstract_whimsical_16717f3b31b2336d07864634c3e1a141

Dacă ar fi să descriu viaţa într-un cuvânt, acela ar fi (şi este, de când caut explicaţii metafizice) surprinzătoare. Desigur că surpiza pe care o aştept este mereu bună, chiar şi atunci când am parte una neplăcută. Câteodată mă tem că a uitat să mă surprindă şi mă conving că am dreptate, că sigur nu-şi va uita menirea. Alteori mă tem că m-am înşelat,   că n-am interpretat bine intenţiile ei şi că speranţa mea este o copilărie. Însă aceste două conspiraţii se intercalează la nesfârşit în mintea mea, până când sunt din nou surprinsă.

Şi probabil că afirmaţia (neapărat cu semul exclamării la final) cel mai des găsită ca explicaţie a vieţii şi a căilor ei de a se desfăşura sau ca revelaţie atunci când se face lumină este: “A S T A – I   V I A Ţ A !”…

Sursa imagine: http://bit.ly/1kb4wax

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *