Irosim sau construim?

Mă gândesc de ceva vreme, să tot fie vreo patru ani, la timpul pe care l-am irosit de-a lungul vieţii făcând lucruri care nu mă reprezintă, petrecând timp cu oameni care nu ofereau nimic prin prezenţa lor, construind asiduu la un viitor care nu s-a întâmplat, cheltuind energie pentru o viaţă pe care nu mi-am dorit-o neapărat. Am calculat la un moment dat anii întegi care adunaţi pe tortul meu aniversar nu reprezentau nimic din visele mele trecute, doar întâmplări îngăduite şi trecute cu vederea. Norocul meu a fost că am avut parte de iubire şi respect să pot înlătura regretul de a nu fi trăit viaţa mea şi de a mă concentra pentru prima dată asupra unei vieţi pe care să o iubesc cu adevărat.

sand-castle

 

 

Dincolo de cuvinte sunt întotdeauna faptele şi ce mă surprinde de fiecare dată când nu-mi înţeleg destinaţia, este că niciodată până acum nu am căutat răspunsul în fapte, ci mereu în cuvinte, în senzaţii. Însă vine vremea, aşa cam după treizeci de ani, când fapta bate gîndul, când nicio scuză nu mai poate explica neîmplinirea. Întâi sunt visele, apoi gândurile, apoi planurile, la urmă faptele. Se pot naşte noi vise, însă doar dupa ce primele au fost bifate √ pe lista de realizări sau cel puţin a tentativelor.

Astfel, cu gândul la timp şi al lui consum (ne)cumpătat, mi-am găsit pacea, pentru că am ajuns la finalul unei liste, iar acum încep o foiaie nouă, albă, virgină pentru faptele viitoare. Nu există radar şi nici cronometru de care să ţinem cont în drumul nostru către împlinire. Nu ne putem grăbi, aşa cum nimeni nu ne poate amenda pentru rătăciri. Fiecare ne folosim de timp de parcă el ne-ar aştepta pentru totdeauna. Abia când închidem un capitol putem aduna anii şi face bilanţul dintre irosire şi împlinire. Ce rămâne după, este tot ce am construit. Restul nu poate fi judecat, pentru că fără de el, balastul, nu am putea ridica nimic.

Nu ştiu dacă am ajuns unde mi-am dorit, nu ştiu dacă sunt acolo unde mi-au prezis ursitoarele, tot ce ştiu cu certitudine este că nu aveam cum să rămân în urmă şi nici mai departe de aici nu puteam fi. Orice altă variantă e filosofie.

Sursa foto: http://bit.ly/18O4teY

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *