Radu Tudoran

Anotimpuri

 

anotimpuri_1_fullsize

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

“De peste satul Herăstrău, dincolo de lacuri, răsărea luna, roşie, fluidă, cuprinsă de convulsiuni, ca şi cum actul răsăritului, ca al naşterii, cerea o ruptură dureroasă, acolo, peste orizont, în lumea aştrilor.” “Dar, înălţându-se, surprinzător de repede, desfăcându-se ditre copacii de pe orizont ca dintre nişte liane, ca de sub nişte braţe întinse, luna îşi găsi paloarea şi limpezimea, de parcă atingerea cu cerul cast ar fi purificat lubricitatea ei de aramă.”

“Era îmbrăcată cu pijamaua mototolită, de peste noapte, care-i atârna strâmb pe corp, păstrând parcă somnul în cute.”

“Auzi clopoţeii colindătorilor, departe, pe străzi. Văzu în fereastra întunecată fulgi albi de zăpadă, mari strălucitori. I se păru că privesc la ea şi-i veni să le facă semn cu mâna.”