Şantier

“Mi se pare că am pierdut timpul în zadar, dacă nu sunt în stare să scot din ziua întreagă măcar o pagină de viaţă. “Spaima pe care o am să nu mă consum în viaţa de toate zilele. Graba pe care o am de a mă aduna în fiecare seară în faţa caietului acestuia şi a-mi asigura nemurirea, trecerea mea în conştiinţa altora…”

“Câteodată, gândurile mele originale izbucnesc nepotolit, variat, sufocându-mă şi depăşindu-mă. Încerc să prind din ele pe bucăţi de hârtie, dar se refuză, se risipesc. Ceasurile acestea de posedare sunt dramatice. Un adevărat entuziasm, un raptus; şi incapabil să le exprim. Iar în orice alt timp mi-e peste putinţă să ating acest domeniu.”

“Aş vrea să notez disoluţia aceasta completă şi neaşteptată a sufletului cu care venisem. Aş vrea să-i scriu istoria. Mi-e teamă, însă, să nu ating prea repede o stare când toate priveliştile şi paginile scrise mi se vor părea prostii sau copilării.”

20101111-IMG_7985

“Simţeam cu o formidabilă sensibilitate, luciditate, atenţie, claritate – cum timpul aleargă în jurul meu, cum fiecare clipă îngroapă pe celelalte, cum tot ce ne încântă sau ne tulbură, nu e decât sclipet efemer.”

“Păcatul oamenilor moderni este nevoia de a-şi explica greşelile, viciile, libertăţile. După fiecare greşeală, după fiecare libertate – încep să mă apăr de mine în acest caiet. Încep să evoc drepturile pe care le am la existenţa mea, aşa cum o înţeleg eu.”

“Noaptea, acum când toate nopţile sunt atât de frumoase, rămân câteodată pe terasă şi încerc să-mi dau seama de toată fericirea pe care sunt dator să o simt. Îmi spun: nu te vei mai întâlni niciodată cu asta.”

Sursa foto: http://bit.ly/1aXJ68D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *